luni, 16 iunie 2008

Liniste

Dupa batalie
ostasul mergea ostenit catre casa.
Avea mainile amortite si
ochii uscati il usturau.
Ar fi dormit! Neintors...
Dar dusmanul
Era inca aproape…
Visa…
Un pat cald si o cana de vin.
Nu-i era dor de casa, de nevasta, de copii.
Doar de odihna. …
Un copac stingher ii iesi in cale…
isi lasa scutul si lancea rezemate de trunchi.
Isi imbratisa genunchii si
Isi lasa capul pe ei
Inchinzand fericit ochii,
Nestiind ca
Nu-i va ma deschide...
Niciodata...

(1998 noiembrie)

0 comentarii:

  © Blogger templates ProBlogger Template by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP